
Ce face defapt un departament de HR in Romania in cele mai multe cazuri – incearca sa prezinte cat mai roz o situatie in care ei au nevoie de angajati pentru niste posturi unde nu s-au gasit oameni sa munceasca printre cei cunoscuti sau recomandati, cu pile sau cu obligatii. Practic daca lucrurile merg bine si nu cauti vreun inginer din domeniul aerospatial cu 10 ani experienta nu ar trebui sa fie nevoie de prea multa munca pentru a gasi omul potrivit. S-a inventat de ceva timp internetul si social media, site-uri cu anunturi si tot felul de platforme unde „cererea se intalneste cu oferta”, deci cateva anunturi si oamenii incep sa te caute.
Dar ce faci mai departe? Ce faci cand oamenii nu iti vin la interviuri sau cand vin dar nu se angajeaza? Ce te faci daca mai rau, se angajeaza si stau cateva luni dupa care isi dau demisia? Ti-ai pus problema ca poate faci ceva gresit?
Este adevarat ca in multe domenii nu mai exista forta de munca de calitate, dar asta este tot un rezultat a ceea ce o sa povestesc prin acest articol, astfel ne vom referi la situatia concreta – vrei sa faci treaba cu oameni priceputi pe o piata a fortei de munca unde este necesar sa-l motivezi pe angajat sa lucreze la tine.
Sa revenim insa la departamentele HR – ce fac ei de multe ori se numeste minciuna, mint frumos si prezinta totul intr-o lumina favorabila cand defapt ei cauta oameni pentru posturi ramase vacante de cele mai multe ori in urma plecarii unor angajati. Se merge mult pe ideea – lasa-i sa plece ca am altii care stau la coada sa se angajeze…dar ce sa vezi in ultima vreme nu prea mai e asa; oamenii buni merg acolo unde sunt apreciati si unde sunt rasplatiti corect pentru munca depusa, unde au conditii de munca bune si unde lucrurile evolueaza in bine, din pacate de multe ori lucrurile acestea se intampla inafara granitelor tarii noastre.
Cum sa stea angajatul si sa presteze munca de calitate dorita de tine cand el nu vine cu placere la serviciu, cand are promisiuni care nu se indeplinesc, cand raporteaza probleme la superiori sau la HR si problemele raman nerezolvate? Sunt foarte multi care au inteles ca stresul generat de conditiile proaste de munca nu poate fi platit in bani si ca de foarte putine ori angajatorii pot si vor sa compenseze financiar aceasta situatie; angajatii au inceput sa devina constienti ca nu merita sa iti strici sanatatea si nervii pentru castigurile altora, ca eforturile sustinute „ca sa trecem de perioada asta grea” nu se termina niciodata si tot timpul vor urma alte perioade grele.
Romania este o tara saraca si lipsurile ii imping pe multi sa se angajeze si sa accepte conditii de munca proaste, fara echipament de protectie adecvat, cu scule, unelte sau vehicule vechi, cu probleme pe care angajatorul se asteapta ca tot angajatii sa le rezolve pentru a le spune un „bravo” la sfarsit; asta inteleg ei prin „abilitatea de a gasi solutii”. De multe ori solutiile trebuiesc gasite pentru situatii care nu au nici o legatura cu fisa oficiala a postului, adica daca esti sofer de camion nu trebuie sa fii si mecanic sa-ti repari vechitura care ti-a fost alocata prin parcari, sau daca esti mecanic nu trebuie sa-ti lipseasca scule esentiale din dotarea atelierului si sa fii nevoit eventual sa vii tu cu ele. La noi suntem invatati sa „ne descurcam” chiar daca asta inseamna de multe ori sa folosim improvizatii, sa ne deterioram sanatatea sau chiar sa ne punem viata in pericol.
Departamentele de HR stiu sa faca anunturi frumoase cu grafica atragatoare (copiata de pe undeva) sa prezinte imaginea firmei in cea mai buna lumina si sa nu recunoasca niciodata care sunt problemele reale in fata carora va fi pus angajatul la noul loc de munca pentru care candideaza. De multe ori munca lor se opreste acolo – la gasit inca un fraier care sa vina pe postul respectiv de unde a plecat un alt angajat satul de probleme.
De multe ori in spatele afirmatiei angajatorilor precum ca „Nu gasim forta de munca” se ascunde un salariu mic oferit, conditii proaste de munca sau renumele creeat in trecut de firma – da lumea-i mica si in anumite domenii exista o mana de oameni care vorbesc intre ei si cunosc situatia reala facandu-i nici sa nu mai vina la interviuri.
O marire de salariu de cateva sute de lei in perioada pe care o traversam nu e marire – este o mentinere a nivelului de salarizare. Practic angajatul cu aceea mica marire va continua doar sa traiasca la fel ca inainte de valul de scumpiri sau aproape la fel. Cand preturile doar la utilitati sunt mai mult decat duble fata de perioada similara a anului trecut, aceste mariri sunt o aducere la zi a salariilor. Oamenii nu vor munci cu spor daca duc grija zilei de maine!
Ca sa ai un angajat fericit si implicit sa beneficiezi de devotamentul lui si de calitatea muncii prestate TU ca angajator trebuie sa gasesti solutii – un sofer de TIR bun nu iti vine sa lucreze pe un cap tractor de 10 ani cu milioane de km la bord, un tehnician bun are nevoie de scule dedicate nu universale, de aparate de masura calitative, de o masina buna cu care sa ii faca placere sa se deplaseze, un medic bun trebuie sa aiba asigurata o cantina decenta de unde sa-si procure o masa calitativa, de un birou cu dotari care sa ii asigure conditiile de studiu, un mecanic bun nu vine sa iti lucreze intr-un service unde iarna sunt 10 grade si vara 39…nu are rost sa mai continui ca in mod sigur ati inteles ideea.
Daca inca nu esti de acord cu toate acestea vei continua sa cauti oameni fara succes iar angajatii iti vor pleca pe masura ce se vor convinge ca situatia promisa nu exista si nici nu sunt sanse de schimbare.
Viata este scurta si noi trebuie sa fim fericiti. Trebuie sa muncim ca sa traim bine nu sa traim ca sa muncim.





