COVID 19 – inconstienta, dezinformare si lipsuri

Situatia din Romania

Nu stiu daca ati fost de curand intr-un spital din Romania, in situatia uzuala, inaintea acestui episod de pandemie; nu stiu daca din nefericire ati avut nevoie de urgenta de ingrijiri medicale sau daca ati asteptat vreodata in UPU sa fiti consultat. Situatia nu era una normala, spitalele sunt intr-o stare jalnica, daca prin UPU s-au mai facut investitii cand urci spre saloane sau ajungi in alte corpuri realizezi adevarata situatie. Spatiile sunt improvizate, suprafetele sunt mai mici, locurile de parcare si de depozitare sunt insuficiente – se lucreaza pe principiul „ne descurcam cu ce avem”. Pe langa toate aceste neajunsuri sistemul este ineficientizat si de numeroase persoane care ocupa abuziv posturi, care au fost angajate pe baza relatiilor si nu a meritelor, persoane care nu sunt competente pe posturile pe care sunt angajate sau care au nevoie de perioade lungi de acomodare venind din domenii total diferite.

In acest sistem cu probleme lucreaza personal medical calificat, dedicat insa de cele mai multe ori depasit de numarul mare de solicitari si lipsa instrumentelor de gestionare a acestora. Triajul este plin de oameni veniti cu diverse probleme, harmalaie si nervi + cazuri grave de urgenta aduse de ambulante. Toate astea sunt regula si nu exceptia. Medicii si asistentii sunt epuizati, riscul de a face o greseala creste.

Acum haideti sa suprapunem peste aceste probleme si situatia actuala de pandemie. Practic sa incarcam sistemul cu pacienti din ce in ce mai multi care trebuiesc tratati in conditii speciale, trebuie izolati si pentru care practic nu exista o schema clara de tratament, cel putin din informatiile disponibile la momentul redactarii acestui articol. Sa ne gandim ca cifrele de la televizor nu sunt reale si infectati sunt mult mai multi, care la randul lor infecteaza mai departe. Nu avem cum sa schimbam peste noapte spitalele, sa construim altele noi sa ne aprovizionam cu materiale sanitare cand deja in lume sunt probleme inclusiv la tari cu sisteme de sanatate mult mai dezvoltate sau sa eficientizam DSP-urile care au fost depasite total de situatia la care trebuiau sa intervina.

Singurele lucruri la indemana pe care le putem face sunt sa respecatm sfaturile autoritatilor, sa ne protejam si sa ne izolam. Nimeni nu poate face minuni, oricare dintre noi se poate infecta si oricare dintre noi poate face o forma grava si chiar daca ne putem vindeca, va asigur ca simpla internare in spital este o experienta neplacuta. Nu are rost sa risti, sa iesi din casa pentru lucruri neesentiale, sa consideri ca nu ti se poate intampla ceva. Vor urma saptamani critice, trebuie sa lasam camerele de garda si spitalele cat mai libere de cazuri non urgente. Exista mari sanse sa apara si victime colaterale intr-o situatie grava in care personalul medical sa fie indisponibilizat de infectare cu acest virus sau de epuizare.

Daca stam acasa nu este o vacanta in care sa facem petreceri sau sa ne vedem cu prietenii. Este o situatie critica in care distantarea sociala este esentiala pentru evolutia ulterioara a imbolnavirilor. Avem ocazia sa ne linistim, sa ne abatem de la aglomeratie, de la stresul cotidian si de agitatia zilnica, sa citim o carte sau sa vizionam un film, sa ne ocupam de pasiunile noastre pentru care nu aveam timp.

Romanul in general are impresia ca a trecut prin prea multe neajunsuri si a suferit destul ca sa il mai sperie „o raceala”, are impresia ca lui nu i se poate intampla si ca are un sistem imunitar care poate respinge boala. Din aceste motive fara reguli cu titlu de obligatie (NU recomandare) unele persoane vor continua sa ignore avertizarile si sa nu ia nici o masura de baza pentru reducerea numarului de infectati.

Sa ne auzim cu bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.